Codul bunelor maniere pe munte

Poate cel mai simplu și de bun simț lucru posibil de munte – păstrează-l curat. Nu vine nimeni în urma noastră să strângă mizeria. Dincolo de faptul că nu este plăcut pentru niciunii dintre noi să facem slalom printre sticle, doze, pungi și resturi de alimente alterate, ele nu creează doar o neplăcere drumeților, ci pun în pericol și viața animalelor din pădure. Din moment ce ne citești, știm sigur că nu ești genul care să facă asta. Așa că, profităm, și te rugăm ceva – poartă cu tine în rucsac un sac de gunoi în plus. La nevoie îl poți oferi cuiva care nu știe în ce să pună restul alimentelor pe care le-a consumat sau poți strânge în el pe drumul de coborâre deșeurile pe care le întâlnești și pe care apoi le poți lăsa la prima pubelă. 
Privește în urma ta pe munte. Mai vezi și altceva pe jos ce nu aparține naturii, în afara urmei bocancilor tăi de drumeție?

Este minunat dacă alegi să strângi din gunoaiele de pe drum și să rupi din răul inconștient pe care alții îl fac naturii. Totuși acesta este singurul lucru pe care ar trebui să îl culegi de pe jos. Florile de pe munte sunt minunate iar natura oferă un spectacol diferit în fiecare sezon, pentru ca tu să te bucuri, să admiri, să îi simți parfumul, să fii recunoscător. Tu, dar și restul lumii. Muntele nu este florărie și nici magazin de casă și grădină, cu răsaduri proaspete pentru pepinieră. Narcisele, bujorii de munte, floarea de colț sunt specii protejate, care fac mult mai bine faunei și ecosistemului decât fac în vazele de pe masa ta sau în ceaiuri-de-te-miri-ce. Și nu. „Doar o floare/ ce e aia o floare dintr-atâtea mii, etc.” nu este o scuză.
Singura floare pe care ar trebui să o ridici de jos este cea de la rozeta bețelor de trekking. Toate celelalte aparțin muntelui.

Mai ții minte ce obosit erai la urcare și cum de abia așteptai să ajungi în poienița aceea frumoasă să te odihnești puțin? Ce bine că cei care coborau îți lăsau calea liberă să poți face asta cât mai repede. Acum este rândul tău să eliberezi poteca pentru cei care urcă. Profită de asta și ia-ți o clipă să îți îndrepți spatele, să privești de jur împrejur priveliștea, să scoți sticla favorită din rucsac și să iei o gură de apă, să mai faci o fotografie. Ai observat cum la coborâre ești mai neatent la frumusețile de pe drum, mai grăbit, mai dornic să ajungi mai repede jos? Nici timp de hidratare nu îți mai iei, uneori.
Așa că profită, în timp ce faci o faptă bună pentru un drumeț istovit care urcă, îți faci și ție o favoare.

Orice drumeție presupune un efort fizic mai mic sau mai mare, iar corpul compensează prin metodele proprii. Transpirația este unul dintre răspunsurile lui normale și naturale la efort. 
> Așadar, asigură-te că porți haine din materiale ușoare, respirabile, care pot face față cu demnitate efortului pe care urmează să îl depui. 
> Evită bumbacul și orice alt material care se usucă greu și păstrează mirosul neplăcut. 
> Recomandabil ar fi să ai cel puțin un tricou de schimb la tine într-o tură de o zi, cu care să schimbi tricoul trecut deja prin efort susținut. Gândește-te la momentele în care stai pe vârf la o poveste sau vă opriți la final de traseu la restaurant. Este cel puțin neplăcut ca ceilalți să fie nevoiți să suporte povara efortului tău. Povestește-le, mai bine, despre cum a fost urcarea, ce pasaje ți-au plăcut cel mai mult și despre ce tricouri faine porți care îți permit să fii fresh și plăcut întreaga zi.

Ne este, de multe ori, teamă de animalele sălbatice și ne dorim să nu le întâlnim pe traseu. Fii pe pace, și ele își doresc asta, până la urmă sunt, probabil, sătule de vizite inopinate în casa lor. Încearcă să le respecți mediul cât mai mult. Citește despre comportamentul lor și înțelege că ele nu își doresc să îți facă rău, ci își doresc doar să nu le faci tu rău. Vulpile sunt inofensive, lupii atacă doar în haită și niciodată un om în picioare, urșii își doresc liniștea lor și te evită, deși noi suntem cei care i-am domesticit într-un fel total anormal. Mistreții sunt singurele mamifere din pădurile noastre care pot ataca fără motiv, însă nici ei nu caută interacțiunea. Fii precaut, dar nu te stresa inutil. Amintește-ți că ești în casa lor, nu într-o grădină zoologică. Nu le deranja și, sunt șanse maxime să nu te deranjeze nici ele. Dacă îți dorești să le admiri în mediul lor, să le înțelegi comportamentul, poți face asta oricând, de la un observator, dintr-un mediu controlat, sigur și pentru tine și pentru ele. 
Asigură-te că ai un binoclu bun și înarmează-te cu multă răbdare!

Comportă-te la cabanele de munte cel puțin cum te comporți la tine acasă. Obișnuiești să intri cu bocancii plini de noroi în living și să te trântești pe canapea? Îți servește cineva masa? Lași resturile pe masă și pleci? Efortul de a întreține o cabană montană la care nu ai căi de acces auto este mult mai mare decât în cazul unui hotel. Cabana nu are menajere, bucătari, ospătari, recepționeri. Cabana are un cabanier și, eventual un ajutor, care te primesc în casa lor și te cinstesc cu ce au și din inimă. Nu intra cu bețele de trekking, cu colțari sau cu bocancii plini de noroi. Nu lăsa dozele sau sticlele, chiar dacă le-ai cumpărat de acolo. Strânge masa și curăță după tine. Folosește setul tău de tacâmuri de drumeție pentru a da mai puțin de lucru cu spălatul cabanierului. Cum probabil îți imaginezi, nu au apă caldă la discreție de la centrală. Nu ești un oaspete care plătește pentru niște servicii, ești un camarad al muntelui care te roagă să îi fii și mână dreaptă când vii în vizită.

Dacă în afara țării refugiile sunt de fapt cabane, în România ele sunt, cu câteva excepții punctuale, exact ceea ce le spune numele – locuri de refugiu în caz de urgență – accident, frig, echipament necorespunzător, o furtună care te-a prins nepregătit etc., și nicidecum locuri de cazare, la care plănuiești de acasă să stai. Înțelegerea acestui fapt nu este doar o regulă de bun simț, este un lucru care poate salva vieți. Un refugiu plin cu o gașcă de oameni care și-a plănuit șederea de acasă și care se relaxează ca la hotel după o tură de munte poate să fie arhiplin pentru niște drumeți aflați la ananghie și care se vor vedea obligați să își continue drumul, indiferent de starea în care se află. 
Dacă plănuiești o noapte pe munte, poți alege oricând să campezi. Un cort light și accesoriile necesare îți vor face experiența foarte plăcută. Și da, poți campa chiar lângă refugiu.

Probabil în topul listei de lucruri total lipsite de bun simț pe care le poți face pe munte, este să asculți muzică pe traseu și, eventual, să și cânți de zor, cum obișnuiești să faci la dus. Lipsa de respect este pentru om, natură, animal. Majoritatea oamenilor aleg să petreacă timp în natură pentru liniștea pe care le-o aduce această activitate, pentru introspecție, pentru a se bucura de muzica naturii care este din plin, indiferent de anotimp. Dacă tu preferi să asculți altă muzică în timpul drumeției, nu este nicio problemă. O poți face la căști, fără a obliga și celelalte viețuitoare să își transforme ziua în natură într-un fiasco meloman. Nu este dovedit faptul că ursul se sperie de muzică însă, sunt șanse mari să se sperie de zgomotul făcut de fluier. Este mai puțin nociv pentru toată lumea.

Înainte de a pleca într-o drumeție este necesar să îți pregătești și bagajul de informații, nu doar cel cu lucruri. Documentează-te suficient de bine despre traseu, despre dificultatea lui și despre problemele care pot apărea. Asigură-te că ai echipamentul potrivit pentru ceea ce îți dorești să faci, dar și pregătirea fizică. Nu uita să consulți aplicațiile meteo fără a trece cu vederea, însă, că pe munte vremea este extrem de variabilă. Nu ar trebui să îți lipsească din rucsac trusa de prim ajutor, o folie de supraviețuire, husa de ploaie, busola și frontala, chiar dacă nu plănuiești ca tura să se lungească. Uneori Muntele are alt plan pentru noi. Salvează timp, energie și, chiar vieți, asigurându-te că știi ce faci. Lasă-te în seama Salvamontului în cazul unui accident pe care nu l-ai putut prevedea și, nu uita că, în timp ce ei îți oferă un ajutor pe care ai fi putut să îl eviți, altcineva poate fi într-o situație mult mai gravă, așteptând.

Oamenii de pe munte formează o comunitate frumoasă, unită, din care faci și tu parte. Nu uita să dai binețe pe drum celor pe care îi întâlnești, chiar dacă ești ostenit. Dă o mână de ajutor cuiva, dacă poți și vezi că are nevoie. Împarte din ce ai, ascultă, întreabă, fă un pic de loc în liniștea ta și celor pe care îi întâlnești pe poteci. Mai presus de toate, nu uita să dai din când în când șapca pe spate, să privești cerul și să fii recunoscător.